diminețile de Septembrie încep cu două milenii de liniște
cerul e atât de alb încât nu știi unde se termină camera
și unde începe o nouă zi

păsările de noapte nici nu se mai ascund
dintre toate, trei păsări mari, negre - concentrate de mizerie a umanității
își bifează agendele
cu semne grafice noi

bunul Pelerin a intrat în oraș cu Ceasurile în gând
pe ochi pe mâini pe pieptul lui alb frigul nu și-a găsit loc
scândurile furate demult din podul de lemn
cu tot cu pașii noștri
sunt acum în traista Pelerinului
ostenit, până diseară le va așeza înapoi
fără frică sau păreri de rău, doar cu amintirea pașilor fericiți
numărați în ceasurile tot mai îndepărtate