e dulce în a exista minciuna,
e adevărul chin da'n el mă mântui
supliciu de tăcere cât mormântu-i
pe când mă amăgește zarva-ntruna

fantomele misterelor le bântui
în țel miresei taină țin cununa
cu umbra mică-a mea, veghindu-mi struna
lumina ce a-mi întocmi cuvântu-i

și veșnicii erau pe cât în clipe
cu moartea în spinare dus pe drum
dar nu în carul ultim, cu tulipe

mi-e încă astăzi vremea de acum
și falsul las pe lume se-nfiripe
la ou cu miez că voi pleca oricum