O, Românie zbuciumată!
Unde îți e aleasa menire?
Pe fața ta citesc mâhnire,
Tu nu mai ești ca altădată!

Tu nu mai ai armură,
Nici brațele vânjoase,
Și ți-ai pierdut acea aură,
Cu care cerul te-nzestrase!

Românii tăi sunt dezbinați,
Prin crize grave trece țara,
Cu toții suntem condamnați,
Să suportăm povara!

O, Românie, fii iar măreață,
Adună-ți fiii risipiți și dă-le o speranță,
Unește-i pe români în vrednicul popor,
Așa cum păsările călătoare se înțeleg în zbor!

Acum în vremurile tulburi,
Când soarta-ți este grea,
Tu să răsari din nou, frumoasă stea,
Să strălucești pe orizonturi!