ÃŽn umbra verzuie a apei frumoase
Care învolbură pământul și cerul
Se-ntinde o țară cu zări furtunoase,
Cu păduri care au frunza ca lerul.

Aici, anotimpuri vremelnic se-mpart
Zorind dimineți cu roua-nflorată
Să lase soarele să le țină de cald
Adiind peste ele cu raza-i bogată.

Aici, unde cresc ciutele, cerbii,
Unde lupii se strigă în grai românesc,
Strămoșii ne cântă din verdele ierbii
Dorind să revină în pas ostășesc,

Să sfărâme blestemul care face din țară
Să arate ca frații certați pe nimic,
Să împace-năuntrul cu ce e afară,
Să poată, iar, neamul nostru puternic

Să-și aline duiosul  și straniul dor
Care-nvăluie oamenii ca un duh nevăzut,
Care pâlpâie serile în sufletul lor
Și arde cumplit, în șoaptă, temut...