Pământul nu este un cerc
începe și se termină diferit în miliarde de orizonturi
și ne fuge de sub picioare să ne fie Cer.
Cerul nu este infinit
începe și se termină diferit în miliarde de orizonturi
și sub el suntem toți captivi într-un amfiteatru antic.
Gladiatorii nu fac deliciul audienței
ei poartă halate, și sunt scut între noi și călău.
Muzica nu scoate niciun sunet
moartea se-ntâmplă-n liniște.
Darwinismul nu este despre evoluție
căutăm cercul întreg într-un semicerc
și numim selecția naturală genocid politic.
Holocaustul nu este despre supraviețuire
ignoranță, teamă, durere, după optzeci de ani
de când ne tot învață legătura dintre mână, inimă și cap.
Aerul ce-l respirăm este aer de bal mascat
muzica pe care acum dansăm este un strigăt de neputință.
Fără astâmpăr în dans și armonie în ritm
toți aliniați, cu mâinile la spate, vibrăm la unison
spre același fundal reflectant.

Între noi, un abis monocrom
dar în sfârșit muzică!