Clipa gustoasă a frumuseții e obișnuința pe care
nu o pot împărtăși decât aceia care
beau din același pahar.

Este tăcerea ei împletită din lumină și întuneric.
Calea distanțelor care dacă nu sunt parcurse
devin balcoane cărora le înfloresc domnițe.

E clipa frumoasă a ceea ce a fost și devine a fi.

Alcătuită din adâncirile devenirii tuturor trecerilor
este prezența și bucuria întregită a apusurilor
din care răsăritul se risipește spre a fi
nesfârșirii necuprinsa îmbrățișare.

Este clipa pe care o simți vie când te strânge în brațe.
Momentul acela în care împreună pretutindeni
umbra care desenează spații înfrumusețând
cu ademeniri de niciunde sclipește lumina.