o ploaie iernii miezului îi plânge
cu ochii prin fereastră de a bea
bătrânii tac, poveștile-s nătânge
și gura sobei pâlpâie abia

ci teatrul ăsta liniștea înfrânge,
un haos basmul cel frumos ni-l ia,
o ploaie iernii miezului îi plânge
cu ochii prin fereastră de a bea

și parc-apocalipsului pursânge
de veci sub noi se făurește șa
mai de devreme a încăleca
în nemuriri, că ușa morții strânge,
o ploaie iernii miezului îi plânge