De mii de ani se știe încă
Un lucru cert, rămas pe veci,
Cum că la orice loc muncă
E important și să o freci.

Că vii pe jos sau c-un metrou,
În zgârie-nori sau într-un beci,
Când începi ziua la birou,
E mai ușor să-ncepi s-o freci.

Din preistoric ne persistă,
Până-n online, prima-ntre legi:
Când ești cu camera închisă
Nu știe nimeni când o freci.

Și e un echilibru-n lume,
O simbioză-ntre colegi:
Când te spetești, ei bagă glume,
Când ei lucrează, tu o freci.

Sudori sau inși cu doctorate,
Program de zi sau nopți întregi,
Toți facem munca jumătate,
Căci timpul cere s-o și freci.

Și toate bat pe-o axiomă,
Ce nu se poate s-o renegi:
Când îți crește-a muncii normă
Ai mai mult timp ca să o freci.

Știm încă de la Hipocrate
Că stresul trebuie să-l dregi.
Pentru o bună sănătate,
Ia-ți răgaz s-o mai și freci.

Nu te pripi cu aceste sensuri,
Nu zi să sunt fărădelegi!
Că de citești aceste versuri
E clar că și tu o cam freci...

--