mi-a furat fericirea moartea perversă
pe bărbatul meu l-a pus în mormânt
zilnic trăiesc cu durerea diversă
lăcrimez suspin oftez mă frământ.

singurătatea e ca temnița nedreaptă
am uitat ce e dansul ce-i cântul
vreau să mă păstrez lucidă înțeleaptă
limpede ca izvorul să-mi fie cuvântul.

doruri și vise brodez cu fire de lumină
știu că soarta n-am cum să mi-o schimb
dar și în volburi precum o hermină
voi lupta să dobândesc albastru nimb.

n-am să mă las de probleme înfrântă
sufletul meu spre soare se avântă.