parodie după Odaia bunicului
de Ion Pillat

Nu ţi-ai schimbat discursul şi-ţi recunosc tupeul
De parvenit rapace, de când te-am cunoscut,
Ştiind că-,ntotdeauna, orice ai fi făcut
Ca-n niciun ceas din viaţă să nu simţi ce e greul.

Te văd purtând costume de firmă, cu sclipici,
Te-ai tatuat ca zebra, în pas cu noua modă,
Că lumea se închină, precum la Negru-Vodă,
Când mergi cu BMW-ul pe Corso la gagici.

Şi bâta ta de baseball o ştiu toţi derbedeii
Ce putina o spală, când tu fumezi trabuc
În linişte, căci cine, – la circ –, e-aşa năuc
Să intre-n cuşcă dacă sunt rupţi de foame leii.

Un sunet de sirenă curând te va trezi
Şi, nu-i secret, că sigur vei merge la răcoare,
Când cineva-ţi va bate, cioc-cioc, în uşă, tare,
Iar câţiva ani vei scrie „Memorii” zi de zi.

poezia originală
Odaia bunicului
de Ion Pillat

Nu s-a clintit nimica şi recunosc iatacul
Bunicului pe care, viu, nu l-am cunoscut.
Rămase patu-i simplu şi azi nedesfăcut,
Şi ceasul lui pe masă, şi-a mai păstrat tic-tacul.

Văd rochia bunicii cu şal şi malacov,
Văd uniforma veche de "ofiţir" la modă
Pe când era el Junker – demult – sub Ghica-Vodă
Când mai mergeau boierii în butcă la Braşov.

Şi lângă băţu-i rustic, tăiat în lemn de vie,
Văd putina lui unde lua băi de foi de nuc.
A scârţâit o uşă... un pas... şi-aştept năuc
Să intre-aci bunicul dus numai până-n vie.

Un ronţăit de şoareci sau ceasul mă trezi?
Ecou îşi fac, în taină, ca rimele poemii...
Şi ceasul vechi tot bate, tic-tic, la poarta vremii,
Şi şoricelul roade trecutul zi cu zi.