Nu poți să strângi la piept întreaga lume,
chiar de-ai avea lungi brațe, infinite,
de-aceea, de iubirile menite
fii bucuros, ca și când le-ai da nume.

Nu te mira c-adeseori, rănite,
au să-și mascheze lacrima prin glume:
cum să treci mai ușor prin viața-n spume
decât păstrând seninu-n bolți ciobite?

Când vremuri tulburi au să-ți bată-n ușă,
adu-ți aminte iernile din suflet,
că nu s-a stins tot jarul sub cenușă.

Pe cea ce dragă-ți e și după umblet
o recunoști, chiar de ai fi pe tușă,
fără să simți, și-acum, parfum discret.