De n-ar fi fost cuvântul în viața mea amară
Aș fi rămas nevolnic, cu teama de scântei,
N-aș fi putut cu fapta să-mi făuresc o scară
Ca să ajung la tine, în slavă, printre zei.
Aș fi purtat blestemul chemării fără nume
Și-al drumului de mijloc, între pământ și cer
În colțul meu de noapte și n-aș fi mers în lume
Ca să o strâng ‘năuntru și-n schimbu-i să te cer.
Și chiar dacă iubirea ar fi crescut în mine,
Cum cresc lichenii milei în sufletul jilav,
De n-aș fi pus în strofe iubirea mea, cu tine
As fi trăit, dar fără nimic măreț sau grav…
În simplitatea cărnii, mi-aș fi oprit avântul
De a învinge moartea, de n-ar fi fost cuvântul !...

19.05.2022