e pentru prima oară
când intru în contact
cu acest trotuar.

gara e plină de umbre
și de priviri confuze;
pietre mari,
voalate de fum,
răsfoiesc fețele triste.

el mă întreabă
de hainele mele noi
și de petarde;
eu îi zâmbesc
privind spre răsărit.

el îmi blestemă culoarea
și lumina stinsă,
purtând în mână
un cerc albastru
ce nu era
o bucată de cer,
nici irisul
din ochiul său de gheață.

eu îi întind palma
desfăcută și umedă —
îi întind palma
și tac.