te iubesc imperfecțiunea mea
incolor și tăios ca o sabie de apă
tu mă transformi
dintr-un dumnezeu singuratic
în om
uneori chiar în vierme înfometat
mă așezi sub cer
în pântecele femeilor
ca și cum aș fi fost un cântec
cât despre faptul de a fi murit cândva
sub pleoapele tale de iarbă
nici măcar nu vrei să-ți aduci aminte