Gândurile se zbăteau
Ca ploaia
În cele o mie și una
De secunde în care el
Învăluit de învelișul
De sticlă al peronului
Coboară deasupra posibilului
Ea îi arată o privire caldă
Pe care numai sufletul știe
Să o descifreze
Favorabil sub același înveliș
De sticlă al peronului
Prin care se vedeau acum raze
În soare pkeacă spre prima
Lor întâlnire iar învelișul
Rămase acolo mai departe
Ca să vegheze alte întâlniri
Alte iubiri sau gânduri
Pe care să le transforme
În realitate