desenez emoții pe scoarță de copac
să le transforme-n ramuri de baladă
să dea culoare timpului opac
vântul să-l îngâne fără tăgadă.

lacrimile norilor m-au răcorit
au îndepărtat focul din suflet
gândurile toate s-au primenit
zboară prin lume cu aripi de sunet.

acum beau euforie încă o doză
cu vântul idilic dansez o polcă
dorul trece prin metamorfoză
melancolia o ascund în rocă.

mă mângâie soarele ca pe o roză
l-am fascinat cu iubirea barocă.