Dincolo de acoperișuri
dincolo de luminile orașului
e marea
o simți
în clădirea alăturată
doar două ferestre luminate
la una dintre ele o femeie citește în balcon
să stai să privești o femeie citind
netulburată de privirea ta
probabil nici nu ți-a remarcat prezența
netulburată de zgomotele vieții de două etaje mai jos
claxoanele mopedelor
conversațiile în toate limbile lumii
punctate de limbajul universal
care unește toate popoarele planetei
râsul
să-i urmărești curbele picioarelor goale
rezemate de tocul ușii
să ți le imaginezi făcând piele de găină
înfiorându-se la mângâierea brizei
ce hoinărește în voie pe stradele
e nebunie sau poezie?