ridic storul nopții deschid ferestre
zori să mă pătrundă cu lumina sacră
respir aer proaspăt din sfere acvestre
și alung din minte nostalgia acră.

eu nu mă vreau a timpului marionetă
cu sfori și sârmă să mă manevreze
eu sunt cântecul dintr-o veche flașnetă
cu trubaduri aproape cu simțurile treze.

sunt tenace fermă și pe poziție
romantismul meu este emblematic
împart cu versul buna dispoziție
dezvălui lumii sufletul enigmatic.

mi-am pictat chipul pe stânca golgotei
numele mi-am scris pe tavanul grotei.