De mic am învățat
Să fiu ca țarina tăcut și solemn
Nu am deslușit darul părinților
Care de-abia ivit în viață
Voiau să fiu un om de ghiață
Așa credeau ei că este un polițist
Dar după revoluție am fost un pacifist
Iertați-mi autoironia
Dar voiam să stârnesc veselia.
Mai mult voiam să studiez umanist
Și odată cu intrarea la drept pe dată
Mi-am simțit acolo dorința în mine
Aveam eu presentiment că nu e bine
Că oricât ar fi ea de boierită
Inima nu poate fi păcălită
Și nici popa nu poate fi înșelat
Mi-a spus adevărul părințele din sat
Dar rândurile scrise undeva am iertat
Atunci mulțumesc subconștientului ce-a păstrat
Prin citit într-un final ridicând tot la pătrat
Mă vedeau un fel de general maior
Vorba manelei "din băieții mei fac comandor"