dorului îi spun să zboare printre egrete
liniștea să își găsească în azurul cordial
să nu mai răscolească eșecuri și regrete
să capteze veselia din sistemul radial.

însă dorul este mai puternic ca oțelul
nu se înconvoaie de la vrerea lui
scoate-n evidență amintiri de tot felul
să mă-ntristez mă face pe prispa timpului.

sunt prin viață asta efemer trecător
menirea mea este să mă sfințesc
privesc intens cum trece șirul anilor
doruri griji probleme se înmulțesc.

razele de soare chipu-mi luminează
ochii triști albaștri iarăși lăcrimează.