Semne pe cer 23.08.2022/6.10-6.25

Variază pe cer pasul aripii cocorului toamna,
În urma-i se prind voiase rândunici,
Și tot așa zboară in stol ceata celor dornici
De căldură iarna – fug în zare păsări mici;
Toamna ne dă tarcoale, voiasă inima știe
Că dupa iarnă nimic n-o să mai fie,
Și chinul trecerii pe aici se va sfârsi.
ÃŽncet, sloiuri se prind de la un mal la alt mal,
Vâscoasă, apa Dunării coboară un val
Până la marele final dinspre marea cea mare:
Sfârsit de drum, plaja pustie amestecă amintirile -
Regretele, încete sentimente, sfârșesc bete,
Bine răscolite de urgențele stridente ale
Existențelor ratate și în fum destrămate incet -
Variază pasul omului pe nisipul nostalgiei,
Totuși, hotărat e țărmul celor ce iau in piept malul.
Nu-i zadarnică trecerea celui ce-a iubit omul,
Zadarnic e ceasul celui ce numai pe sine s-a dorit,
Fericirea alungând din pasul în doi spre niciunul.
Aleargă păsări în cale și toamna se stinge, ajunul dorit
Lasă sa vină anul cel iscusit – omul se-oprește
Și oftează smerit - singur acum, lasă pana și tace.