parodie după Rea de plată
de George Coșbuc

Ea vine cu maşina
Şi-o roată, bat-o vina,
Acuma îşi găseşte
Să se dezumfle-n drum.
Îţi fac eu pana-ndată!
O faci? Dar cum? Cu plată!
Aprobă biata fată,
Că altfel n-are cum.

M-apuc rapid de treabă.
Îi pun rezerva-n grabă
Şi-i cer să mă plătească,
Dar ea îmi spune clar
Că-i pare rău de mine,
Că m-ar plăti, vezi bine,
Dar cash ea nu deţine,
Că nu-i e necesar,

Şi-n geanta ei cu farduri
Păstrează numai carduri
Cu care îşi plăteşte
Facturile lunar.
Dar ca să-mi intre banii
O să aştept cu anii,
Căci eu, ca sărăcanii,
N-am niciun cont bancar!

Rea de plată
de George Coșbuc
(poezia originală)

Ea vine de la moară;
Şi jos în ulicioară
Punându-şi sacul, iacă
Nu-l poate ridica.
Ţi-l duc eu! Cum? Pe plată!
Iar ea, cuminte fată,
Se şi-nvoieşte-ndată.
De ce-ar şi zice ba?

Eu plec cu sacu-n spate.
La calea jumătate
Cer plata, trei săruturi.
Dar uite, felul ei:
Stă-n drum şi să socoate,
Şi-mi spune câte toate,
Că-s scump, că ea nu poate,
Că prea sunt multe trei!

Cu două se-nvoieşte,
Iar unul mi-l plăteşte,
Cu altul să-mi rămâie
Datoare pe-nserat.
Dar n-am să-l văd cât veacul!
Şi iată-mă, săracul,
Să-i duc o poştie sacul
P-un singur sărutat!