e timpul
pentru puțină relaxare;
să tragem frumușel barca la mal,
si să privim cum soarele se duce
la culcare –
peisaj, în care
culorile apusului
amestecă-n suflete
mirodenii tămăduitoare.


valurile
și-au ascuns zbuciumul
în doruri arzătoare de iubire.
aliniate,
șalupele-papucii domnițelor,
sunt vizitate doar de păsări.
pe chei,
câțiva marinari voioși
tulbură
liniștea-nserării.

felinare aprinse,
pași grăbiți,
numai un păianjen,
fără somn,
țese tacticos
printre stele,
o pânză de-argint.

departe, pe plajă,
sunetele dulci
ale unui bouzouki
adună pescărușii
să-asculte kalimera.
un fluture hoinar
a dormit în brațele
unei
frumoase dalii.

rotindu-și cozile,
doi păuni
se-ntreabă nedumeriți:
-cine scutură coamele norilor?
-e luna, bat-o vina!
pe placa ei strălucitoare
s-a luat la întrecere
cu rățușca Keit,
a șoptit un huhurez
ciufulit.