Te trezești la ora obișnuită și
Te dai jos din patul moale și călduț pe covorul încercat de vreme
Cu grijă și răbdare aranjezi patul
apoi ieși din cameră
Îndreptându-te spre baia cu faianță neagră

Aici oglinda îți dezvăluie încă o dată
Privirea blândă
De creatură plimbată prin viață și împăcată cu sine

Ziua trece lin
Te sună copiii
Te întreabă cum te simți
Le spui că bine
ÃŽi chemi pe la tine
Spun că vor veni mâine

Îți pregătești masa
Mănânci cu poftă medie
Soarele strălucește puternic
Pătrunde prin ferestre
Luminându-ți pereții albi
Te luminezi și tu

După ce termini de strâns masa
Te duci la plimbare
Pe strada Panu
Înspre Fântână

Stai mult
Ore întregi în zarva plină de nesiguranță
A unei lumi depășite de situație
Și totuși o lume îndrăgită

Urmărești oamenii de parcă ai fi
La teatrul de păpuși

După ceva timp te întoarci acasă
Deschizi TV UL
ÃŽl suni pe Victor
Nu răspunde
ÃŽncepi un serial nou
Ce te captivează

Când se face noapte
În bucătărie e deja curat
Mâine vin copiii în vizită
Tu deja ai mâncat de seară
Îți iei pastilele, stingi lumina
Te pui în pat
În scurt timp adormi și
Închizi ochii pentru ultima oară
ÃŽntru eternitate