freamătul sufletului este tumultuos
sunt soră cu pădurea de mesteceni
rezist furtunilor anilor crânceni
și mă închin la soarele maiestuos.

trăiesc ca arborii cu viermi sub scoarță
mi-au luat din putere mă simt un cobai
și moartea e aproape dar nu-i bai
nu am să mă iau cu ea la harță.

n-am ce să fac cu soarta mă împac
mă bucur când mă mângâie lumina
atunci zâmbește-n mine albumina
și capătă culoare gândul opac.

vreau doar lumina să-mi fie călăuză
să o simt zilnic mirobolantă muză.