îmi omor timpul
l-am împușcat
și l-am aruncat în trecut
trecutul este un cimitir al
timpului
îngropăm ore zile ani
cu gândul că timpul renaște
la nesfârșit
alte ore își târâie clipele
ca pe o rochie de mireasă peste
pardoseala îndrăgostită
trăiesc într-un permanent prezent
uitând că timpul mi-e amic
beau o bere cu el ciocnind
pentru viitor
sticla se sparge
ora se sparge iar clipele alunecă
pe podea
inima mea resuscitează timpul mort
cu mâinile iubirii
sunt îndrăgostită
de viață
cu timpul ei etern cu tot
și te iubesc pe tine
care călătorești prin viața mea
ținându-mă de mână
suntem doi călători pe caii timpului
galopăm spre mâine
un mâine mare cât veșnicia.