Odă (în metru antic / Ode (in ancient cadence)

Nu credeam să’nvăţ a muri vr’odată; / I wasn't thinking I'd ever be able to learn to die;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, / Forever young, enwrapped in my cloak,
Ochii mei ’nălţam visători la steaua / I was lifting my dreamy eyes toward the star of
Singurătăţii. / Solitude.

Când de-odată tu răsărişi în cale-mi, / When suddenly you've arisen in my pathway,
Suferinţă tu, dureros de dulce... / Suffering, you, painfully sweet...
Pân’ în fund băui voluptatea morţii / I've drunk until the bottom the voluptuousness of the
Ne'ndurătoare. / Merciless death.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, / I am pathetically burning alive, bleeding like Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i; / Or like Hercules, poisoned by his coat;
Focul meu a’l stinge nu pot cu toate / I cannot extinguish my fire with all
Apele mării. / Sea waters.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, / Inflamed by my own dream, I'm wailing,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... / On my own stake, I'm melting into flames...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca / Can I longer revive from it, bright like the
Paserea Phoenix? / Phoenix Bird?

Piară-mi ochii turburători din cale, / Let me disappear the exciting eyes from my pathway,
Vino iar în sân, nepăsare tristă; / Come again to my breast, sad carelessness;
Ca să pot murì liniştit, pe mine / So I can die in peace, restore
Mie redă-mă! / Me to myself!

Mihai Eminescu