În ziua cea de dinainte de ziua în care așezăm
Trupul spre a fi dus la cimitir naștem iară
Din rugăciuni întinse pe aceiași tipsie
Lacrimi pline cu raze de ceară ce ard lumina,
Praful, țărâna orizontului ce zvâcnește în inimi.

În ziua în care trupul este uns cu litanii,
Cântări, tânguiri, tămâieri, daruri și bocete,
Lumina zilei pentru ultima dată mângâie
Carnea ce se înnegurează și o bântuie
Amintirea umbrei în care se învăluie.

În ziua de azi, trupul așezat în mormânt,
Rămâne în inimă, în sânge, în suflet, în gând,
Carne, oase, umori, răni, unghii, ochi, plete pure
Un soare dezbrăcat de raze, sfărâmat și anost
Ascuns în orizontul ce ascunde toate.