Să defrișezi păduri spre a da naștere câmpurilor
Pe care apoi le arzi, le rănești și le semeni
Pentru a aduna din seva lor sânge...

Este aur cu care se împodobesc catedrale.

Și să muți mările de pe o parte pe alta a Lunii
Spre a zidi vapoarelor și altarelor porturi...

Este risipire a aromei timpului din Calea Lactee.

Și, să încarnezi somnul din vinul paharelor
Împărtășind adâncul îndepărtărilor cu cale
E drum care ți se dezlipește din tălpi.