mușcând din gânduri
păduri de cuvinte crescute din
sâmburi de realitate
inima călătorește spre tine
cu bagajele ticsite de speranțe
sunt plină de dor
ca un trup de răni
îmi pansez durerea să nu sângereze
prind forță să îmi arunc valul
de vise peste țărmul iubirii
păsări se aruncă între noi
se hrănesc din vise și se prefac
în îngeri care zboară ca niște
flăcări cu aripi
incendiind cerul iubirii.