nu îmi place să fiu singură
sau singura care aruncă cu lacrimi
ca să ude grădina
împachetez dorul de tine și ți-l
trimit cadou
să simți cum inima mea stoarce
durerea
se contorsionează ca o cârpă
mototolită aruncată într-un colț
al vieții
te aștept cu gândul ca o
pânză împinsă de vânt
atârnată pe catargul orelor
timpul se târâie ca un șarpe cu
pielea jupuită
se zvârcolește
te caut în toate amintirile
te mângâi te sărut
și plâng strângând la piept dorința
ca pe un copil abia născut.