încetinește ariadne
e mult prea repede
se scurge culoarea din copaci
mă văd vorbind
în oglinda retrovizoare
înainte de-a vorbi.

lasă-mă unde se termină
oamenii în iarba catifelată
unde nu se mai aude lătratul
unde se drenează soarele
și nu mă privi în ochi.

ți se va face teamă de teama mea
de-a nu te mai vedea vreodată.

dă-mi drumul
nu îți fie frică
e greu la început
(un bolovan pe care
te-ai obișnuit sa-l cari)
apoi te vei simți
ușoară ca o pană
ca ultima suflare.

oprește-aici am obosit
de-atâta viață
a început să-mi înflorească
noaptea în priviri și
mintea mea e o capcană
perfectă pentru îngeri.

nu-ți fie teamă ariadne
nu e nimic îndeajuns de frumos
încât nu poate fi
lăsat în urmă.