Mă las prins a nu știu câta oară
Mintea-mi vede că ești doar o capcană,
Dar inima mi-e chioară....
Îmi ești preferata rană.

Deja știu, că o să regret după
Mai știu că începutul va fi frumos,
Dar sfârșitul, sufletul o să mi-l rupă,
Orice lucru primit ușor nu e prețios.

Nu știu dacă e vraja sau blestem,
Ești singurul vis de care vreau să mă tem.
De ce apari, fără să te chem?
Poate pentru că ești răul necesar suprem?