în starea de om se aleargă cu toate picioarele iubirii,
miriapod a câţi oameni ai cunoscut vreodată
şi peste inimile necunoscuţilor de pe stradă aleargă picioarele gândacului
brâul femeii tale îl laşi să feciorească
îi injectezi pacea în sângele călătorind cu destinaţia inimii,
aşa faci cu toţi oamenii din mintea ori privirea ta când eşti om
unii zic să-i laşi în pace că li se face greaţă de la untul iubirii,
se prăjeşte prea multă lumină în el
iar taina conţine întuneric şi e în zodia ei azi,
lasă-i în pace, tu doar aleargă în continuare printre penele îngerului,
de-i e a zbura deschide-i aripile,
uşi către libertatea iubirii,
către iubirea ce pluteşte în aer când eşti om,
în starea de om aşezi aripi în picioarele miriapodului
i se întâmplă nealergarea
doar cunoaşterea limbii văzduhului
să poţi înţelege rostirea respiraţiilor
a respira înseamnă fiinţă
apoi intri în ţintirime să plângi de a iubi în starea de amintire
lepezi pe lespezi ceară
din beţigaşul cu lumină
ai sta acolo pe veci dar te relumeşti amputând moartea
genunchii ţi se ciobesc prăvălindu-se-n rugăciune
se-nalţă spre sacru din starea de fiară a morţii
starea de om îi alungă frigul
te încălzeşti în maţele gândacului
uneori se ţes acolo fluturi din Mere
amorul conţine însă iad
autootrăvitor ţi-e sinele acolo
aşa că fugi până la Dumnezeu să-i ceri DEX-ul iubirii pure
să pricepi cuvintele tăcerii sfinţilor în icoană
în starea de om spargi tăcerea
dar cuvintele ei rămân,
le rostesc picioarele iubirii alergând peste inimi,
mărturiseşti în lucarne misiva-n diligenţa spre Sus
rugăciune întru dialog cu Dumnezeu
să-mi zică şi El de-ale Lui
nu doar eu să hodorogesc ca prostu -
Îmi zice Iartă,
că Eu te-am iertat de mult,
iartă-te!
în starea de om iertare vei cere iubirii
am făcut păcate de om
când deschideam brâul tău
cu ÅŸperaclu de falus
ori când adunam pietroaie
să arunc în păsări călătoare