de când păsări mari și negre
dau ocol prin mine plămânii mi s-au
umplut de cuiburi de ciori într-un cuib o pasăre
clocește un ou ca cel pe care îl încondeia bunica
să-l dea de pomană la morți
în ou tu și cu mine stăm la taifas
între noi sunt atâtea cuvinte nespuse încât abia
mai încap și lucruri mărunte
cum ar fi carul de luptă cu care adesea
trec pe sub geamul tău și cânt
ode cu gura închisă să nu îți trezesc părinții
tu alergi în parcare și spui că
te-am confundat cu femeia de pixeli pe care
noaptea pe fulgerătură o îngrop în patul meu
dimineața când mă privesc în oglindă
am trupul plind de ruj și parcă
ceva îmi ruginește în gură
ca banul pus la mort prescură