Sufletul meu e un cal
A cărui fugă mă umple cu stele ce
Ca bobi de rouă îi cresc peste piele.

Apusul spre care mă poartă
Fărâmițându-l sub ale sale copite,
Ca veșnicia icoanei îmbracă culori de curcubeu
Și arderi din care încenușează nesfârșiri de cuvinte.

Prin cer sufletul meu alergând
Ca umbra unui cal mi se întinde.