Să-mi scrie degetele viața mea din trecut, mereu despre trecut,
femeile iubite de mine sunt frumoase
și nu prea puțin simandicoase.

Vor să fie fericite și să iubească așa cum iubeau pe-atunci când eu încă nu vedeam legea adevărată a iubirii.

Știu, îmi amintesc și nu-i vina nimănui, poate doar a firii,
nu-mi pare rău că nu-mi pare rău.

Cădeți, voaluri, peste noi,
ridică-te iubire și iubește,
suferă, privește,
trecutul are forma unui fluviu.

Din când în când ne-ar crește
o coadă de pește
și ne-am lăsa în puterea curentului,

dar legea acum începe să se-arate,
tot ce e vechi putrezește
când iubirea din Adevăr înflorește.