Azi a trecut fără tine, ca un melc care taie autostrada.
Ai auzit, strigam din când în când din camera cealaltă, ultima bârfă a târgului?

(Privește-mă, - strigam în același timp -
cu ochii mei și auzi-mă cu inima mea!
Dar tu auzeai numai glasul copiilor țipând în sângele tău:
Iubește-mă! Iubește-mă! Iubește-mă!)


Abia către seară ai răspuns, te-ai așezat lângă mine și m-ai sprijinit să nu cad;
de o parte, tu, de cealaltă, mama mea, poezia.