Te știu de când mă știu pe mine
Ai o formă și un aspect clar,
fix ca un înger
Îți știu ovalul de argint și ploaia de pe umeri
Și nuanța de pământ, fiorul de vioară
Însă nu le-am văzut, să nu te superi
Când am să te confund a mia oară
cu cineva, oricine, altcineva
Când am să trec prin tine
Când ai să rămâi singură
Când am să te uit,
când mă voi uita

Când ai să-mi scoți ochiul
și-ai să-l întorci spre tine
Când mă voi gasi
sau nu
și n-o să știu ce să fac cu mine
Când ploaia mă va-nvălui
Când soarele nu se va mai vedea dimineața,
de nori
Și va fi noapte mereu
Și nici noapte nu va mai fi
Toate neoanele n-o lasă să mai fie

Încă nu te-am văzut, deci să nu suferi
Când te voi confunda cu încă o mie
Căci ai o formă clară, tu stafie
Fix ca un înger din hartie
Decupat de o mână de copil
Atârnat de ușa din cămin
Deci vino de mă caută-n regie

Te știu de când nu mă știam pe mine