Între cer și pământ, se plimbă un gând stingher,
Îndreptându-se către nicăieri,
E prea departe de pământ și mult prea aproape de cer
Și știu că o să întoarcă lumea mea pe dos,
Răsturnând totul cu susul în jos...
Îmi face inima sa bata în neștire,
În iarna ca o icoană vie,
Gândul pierdut în mine, cu numele iubire.
Simt vibrații înalte, aud cum cântă îngerii la vioară
Și văd o corabie zburătoare,
Cum se îndreaptă grăbită, în viteză, fix înspre soare.
O puzderie de stele sclipesc și eu tresar ca prin vis,
Zbor către un orizont ce părea de neatins,
Să desenez o hartă a iubirii, pentru noi doi,
Și strâng în pumni cuvintele tale, înghețate,
Ascunse in ploi.
Între cer și pământ, am trimis o explozie de culori,
Să-ți spună că dragostea e o flacără vie, născută chiar din foc,
Tu mă ții strâns de mână și îți văd sufletul dansând prin timp,
Simt un amalgam de emoții
Și evadez cu tine în alt anotimp.