Iarna e frumoasă foarte,
Parcă-i versul dintr-o carte!
Un miraj, un basm de seară,
Iar când geru-i ca o fiară
Îi dă plus de strălucire,
E iarnă, nu-i nălucire!

Cade neaua furișată,
Peste codri-n ton de artă.
Cad mormane sclipicioase,
Albe, moi și lipicioase,
Rocoale de steluțe,
Croșetări de danteluțe.

Zburdă-n alb, pe deal, câmpie,
Roiuri de dantelărie.
Vin fulguți, o vrajă rece,
Poposesc să nu mai plece
De pe arături născute,
De prin văile abrupte.

Vin din boltă bulgărașii,
Când se joacă îngerașii.