Uneori îmi asmut demonii împotriva mea
Ei muscă, sfâșie, mai și sugrumă uneori
Sugrumă din fașă ceea ce îmi doresc eu
iar ei nu vor sa vadă la mine.
Mă culc pe o parte,
Mă culc uneori pe burtă
Și-mi țin brațul sub cap cât să pot primi un sărut,
Așa cât să creadă că aș putea sa la fiu drept pradă.
Ei însă mă jelesc,
Mă jelesc pe sub pervaze
Pe la port, pe sub vreun geam de mansardă,
Printre celelalte morminte;
Morminte unde arareori stăpânii
se arată
Se preling pe sub acele pahare ciobite la talpă.
Bizar
Mai joacă uneori la zaruri -
Un zar mare, e mare lucru
Printre ei, noi
Vechi
Ei fac cumpărături perfecte, detaliate, necesare
Iar eu,
Iar ei
Parcă ne potcovim reciproc -
Cu zale, cu unelte; cu uneltirile
ălora din prejur, cu lațul din jurul zborului absent
pe care l-am păcălit într-o zi de marți.
Măcar dacă ar fi altfel generația următoare…
Solzul, mersul, curbura spinării….
Dar
Daruri, pleoape livide, mărgele uitate la baie dimineața
Diminețile în care eu simt că mă sugrum printre demonii mei
Că, doar ei mai aruncă cu pietre în mine
Atunci când mă mușcă în joacă,
Vrând parcă să pară vreun animal de casă
Neveninos, altruist,
Puțin neatent la vremea de afară.
Iar eu ii ucid…
fară să am remușcări
În fiecare miercuri și joi.