aveam trei păreri, cu una mai mult decât tata și mi-era
bine, în realitate mi-era indiferent dar când venea câte
un val de frig constatasem că mă dureau genunchii și că
endless summer rain seams to last forever și azvârleam
în spate cheile de la mașină nu pentru a face rău ci pentru
a zădărnici să fiu prins din urmă, deși, de fiecare dată
reușeam să accidentez victime colaterale, cel mai dramatic
fiind atunci când a căzut victimă un băiețel îmbrăcat în școlar
de la o unitate de fițe, în realitate un pitic figurant posesor
de mult prea multe mațe și neobișnuit de mult sânge în
instalație așa că trebuia să arunc altceva care să nu fie nici
prosop, nici iubirea mea pentru tine, și pentru care de fapt
aveam părerea numărul trei, primele două fiind complementare.

așa că mă dădeam învins și mă trezeam că am patru
păreri și că de data asta cu atât mai puțin îmi puteam permite
să îmi mai pierd mințile, alocațiile m-ar fi cutremurat din temelii
mai ceva ca seismele de suprafață din dolj, pe care, în mod
obișnuit din cutremure nu le scot, ca să le fac de râs, să le inhib,
să le arăt că au parisul mic, iar tu îmi zâmbeai coborându-ți gura
către punctul cu var, dumnezeule, câtă senzualitate, mereu am zis
că semeni puțin cu mary crosby, fiica lui bing crosby și sora lui cliff
barnes din dallas, sugerându-mi numărul cinci, number five trezește-te,
iar eu mă conformam fără a schița nici nemulțumirea, nici vreo durere
de spate în speranța că până la 11 te-ai fi plictisit de mine sau poate
aș fi beneficiat de implicarea divină a unui cataclism de proporții,
suficient cât să dea contorul peste cap domnule geană, cu două păreri
sunteți de-a dreptul incalificabil, trebuie să faceți ceva să convingeți
juriul format din cezarouatu și mihai trăistariu și laura coroianu și niște pitici
dalmațieni de mi-e imposibil să hotărăsc care va lupta pentru albi și
care pentru negri și atunci ce fac eu, mi-o bag între picioare și, ca în
cântecul lui sandler cu tempoul moderat mulțumesc juriului eurovision pentru
șansa acordată și te conjur, iubito, să îmi mai formezi niște păreri pentru că
viața fără opinie, nu-i așa, viața fără opinie este ca un paradis fără program de
vizite, fără halat-alb și fără nimfomane în lacurile liniștite, pline cu săruri de baie
și cu rățuște decolorate de cauciuc, roase de știucile din străfunduri și de șobolanii
care uneori evadau în natură. cred că îmi lipsea, totuși o părere obiectivă.