era o floare rară carnivoră

la plecare i-am spus că iubirea e doar o piatră în bocanc

durerea
damigeană plină
s-a spart în mii și mii de bucăți
apoi s-a însămânțat
prin corp

era o floare rară carnivoră

în degete
a mers pe vârfuri cât să n-o vadă nimeni
în călcâie
s-a făcut rotundă disc de polizor diamantat
în tibii
s-a înălțat picior robust de pod care unește continente
în rotule
s-a frecat până au ieșit scântei de drum
în fese
injecție care salvează vieți
în sira spinării
s-a lungit tunel sub Marea Moartă
în ficat
apă de izvor numai bună de băut
în gât
ancoră cuvânt
în ochi
lampion

după o vreme toate au alunecat spre inimă

ea era o floare rară carnivoră și-a știut

că durerea e un câmp plin de baionete
unde îți iei rămas bun