avem foarte multe straturi care nu ne lasă să ne apropiem

de visele noastre niște tumori în fabricație

vizual poate să mă ajute mai mult atingerea unui obiect

dragostea nu e un obiect

să observi semnele subtile

nu numai analizele concentrate pe

carcasele animalelor abandonate pe câmpuri

am plecat să locuiesc într-un oraș mic

la marginea unei păduri de conifere

acolo se vede strălucirea cablurilor mele

înfășurate pe stern & inimă

acolo ascult o chitară electrică

un semn ca și în orașele mici oamenii fac dragoste

e dezbracă de piele și apoi mor

ca o specie de șoarece care astfel și-a atins scopul suprem

cântecul e de fapt tot despre dragoste

mă ajută simțul tactil și euforia să supraviețuiesc aici

un semn clar de bipolaritate / incontrolabilă

când frunzele încep să se miște deasupra

orașului în bătaia vântului de munte

pot vedea animalele ieșind din pădure și

lingându-mi palmele

când iese soarele

le văd în orbitoarea lor frumusețe

moarte

coaste odihnindu-se pe pământul încins

ca niște gratii