M-am poticnit în lucruri reci, mărunte
Şi am uitat că ţelu-i să fii mare
Măcar la suflet, om cu cu fiecare
Deschis să fie ochiul meu din frunte.

Să cer de pe la Domn de demâncare
Şi tânăr gândurile s-am cărunte
Copil de iad de-ar vrea să mă înfrunte
ÃŽn verdele ce tot nu mai apare.

Ca de zăpadă ridicându-mi steagul
În forul meu lăuntric de război
Să mă-nsoţesc cu tot ce-mi este dragul.

Împiedicat în lipsă de-amândoi
Ades luminilor am fost beteagul
În rază nevăzând decât strigoi.