Peste pământul umbrei pomilor înfloriți
Și sub coroana sâmburilor
Din interiorul fructelor
M-am așezat

Așteptând să-mi încolțească în inimă
Căderea prin care mă voi întoarce
În umbra din lujer odihnind
Spre a deveni lumină.

Luna strălucind în lumina Soarelui,
Un ochi ce amintește de privire
Fără să fi văzut vreodată,
Înflorea în noapte.

Din umbra pomilor rodind în floare
Creștea umbra fructelor din care
Răsări-vor umbre în sâmburi
Ale altor umbre din soare...

Și cum în noaptea aceasta ce vine
Luna stă strălucind în privire
Din apusul nopții albastru
Cad în nesfârșire.

La umbra copacilor înflorind din lumină
Prin fructe și sâmburi am să aștept
Ca o umbră de pom înflorit
Întinsă în iarbă.