Înconjurat de glasuri ce răsună
Eu doar un glas pot să aud și e al tău.
Ecou înăbușit de-o privire nebună
În mintea mea nestins al glasului erou.

Tu mă privești, eu te privesc înapoi
Și viața în sine parcă prinde viață.
Spre a te privi numai trăiesc ei doi
Și verzi, și mari, și totuși te îngheață.

Vorbele sunt de prisos aș spune
Când liniștea se așterne pe cuvinte,
Când mă răpești din lumea lor fără să-mi spui pe nume,
Când te urmez în lumea ta, cuminte.