ÃŽntr-o zi vei fi vioara mea.
Vom completa atunci acea simfonie
despre care-ţi vorbeam odată.
Te vei privi în oglinda ochilor mei,
plini de cristale lichefiate,
iar cea din oglindă te va iubi.
Va fi aceea ziua când,
cocoşii vor cânta la asfinţit,
iar noi ne vom petrece
în lumea viselor la răsărit.
Begonii târzii,
vor creşte mai frumoase ca oricând,
din pahare,
iar noi vom bea vinul roÅŸu din olane de lut.
Plopii vor acompania idila cu foÅŸnitul lor
Și ne vor mângâia cu frunzele căzânde.
Pe covorul moale de muÅŸchi
vom imprăştia firmiturile rămăşiţelor de cozonaci.
Furnicile,se vor aduna împrejur ruşinate.
Vei fi Eva,cu umerii goi.
În jurul tău, înfăşurat,
doar un şal croşetat din lâna,
cu ochiuri mari,deÅŸirat pe alocuri,
alunecînd peste coapsele voluptoase, fertile.
Eu, voi sorbi roua din fântâna buricului tău,
Și-mi voi şterge buzele de coapsele tale.
Soarele si Luna îşi vor da întâlnire pe cer,
doar ca să ne poată vedea.
Nori albi vor înconjura poieniţa
Iar privirile indiscrete ale lumii
Nu vor putea pătrunde.
Aceea va fi ziua când noi
nu ne vom mai satura!
Tu, să mă priveşti în ochi,
iar eu să beau rouă.