să tai un copac fără milă
să tai toți copacii de pe străzi
să tai pădurile

parcă mi-au dezrădăcinat inima

nu mai am frunze
nu mai am flori fructe răcoare umbră
nu mai am aer

copacii nu scrâșnesc
durerea lor e taciturnă
când scârțâie o ușă un scaun acela e oftatul unui copac

unui copac te spovedești în voie
dumnezeu este totdeauna în vârf

am scris pe scoarță pe hârtie pe sufletul său lemnos

cel care defrișează nu gândește
într-o altă viață
poate fi un copac